Ma adancesc in prea multe randuri de scris indarat....sterg,adaug,uit,pierd,rescriu,rectific ca sa nu fiu prea dura cu mine si sa nu vad realitatea asa cum este ea de fapt.
Ma aflu in acelasi loc dar nu stiu unde,nimic nu s-a schimbat dar nu mai exista, nimic nu s-a pierdut dar nu avea ce sa se piarda...
In schimb s-au ofilit prea multe flori,soarele a apus de prea multe ori,apele sunt prea tulburi,magii nu mai exista, s-au umplut caietele.
Prea multe ofuri,voci,regrete,priviri in spate,rime...Toate uitate...rostite,manjite,iertate de mult...fara noima....speranta,credinta,teluri,gropi,iluzii.
Dar totusi parte din universul in care voi ceilalti traiti...
Universul in care traim toti:) Sper ca iti place ce ai gasit sub pres!
RăspundețiȘtergerede ce vorbesti cu subinteles, dar in acelasi timp pretinzi ca dai cartile pe fata, dude? so not you :|
RăspundețiȘtergereLestat: tweety nu traieste in acelasi univers cu voi ...si "uh" :pt ca nu am pt cine sa dau cartile pe fatza...de fapt nu am ce carti sa dau pe fatza(subiect incheiat):)
RăspundețiȘtergere