marți, 3 mai 2011

Discurs -etapa nationala-07.05.2011

    Am ales sa va vorbesc astazi despre speranta,realizari,cunoastere si recunoastere.Pentru aceasta am avut ca reper citatul:"Nu exista scurtaturi pentru privelisti marete".Ce reprezinta sintagma "privelisti marete"?Cu ce le asemanam pe acestea?Sunt,poate,idealurile noastre,visele,telurile,nazuintele pe care noi vrem sa le atingem,sa le cunoastem.
    Ne intrebam adesea care este calea pe care ar trebui sa o urmam pentru ca,in final,sa devenim parte din "privelistea mareata" pe care ne-o proiectam.
    Ne simtim pregatiti sa facem fata oricarui obstacol,ne pastram in suflet speranta unei reusite,dar exista momente cand implinirea unui ideal presupune,de asemenea si compromisuri,sau alte cai care nu duc inspre satisfactia totala.Ne apar in cale anumite "scurtaturi" care odata urmate pot duce la false reusite.
    In fond,aceste presupuse "scurtaturi"nu sunt decat vulnerabilitatile,slabiciunile si temerile noastre care nu reprezinta altceva decat faptul ca,uneori,noi alegem calea cea mai usoara chiar daca acest lucru nu ne pune in valoare.
    Iata cum omul trebuie sa aleaga drumul pe care doreste sa paseasca si sa puna in balanta lupta pentru idealuri realizate ca urmare a drumului lung,corect si scurtaturile neasteptate.Cred ca acesta este sensul care intareste ideea de a trai pentru un vis.
    Atunci cand eu ca persoana lupt pentru ceea ce vreau privelistile marete sunt percepute ca o inaltare,iar scurtaturile redau o coborare,o subevaluare,o deiluzie a tot ceea ce inseamna a spera.
    Pentru ca atunci cand viata este o continua lupta cu noi insine,pentru ca atunci cand scopul nostru este de a o trai,constient deprindem drumurile lungi sau scurte ale ei.Si pentru ca de cele mai multe ori alegem calea cea mai scurta,ori mai facila,trebuie ca macar sa ii stim scopul si destinatia.O cale lunga si grea nu este intotdeauna prima varianta,insa este cu siguranta mult mai aproape de succes,de atingerea acelui ideal al vietii noastre,acea maretie spre dorinta si totodata dorinta mareata.
    Spre exemplu pentru creatorul de arta,indiferent la ce domeniu ne referim a urma un drum lung si asiduu este calea catre succes.Numai o opera supusa travaliului creator va putea ajunge intr-un final sa intruneasca aspiratiile receptorului.Niciodata,poate,drumul nu este destul de slefuit,suficient de apasator,indeajuns de solicitant pentru a duce inspre perfectiune.Pentru a te bucura de privelistea mareata scriitor,pictor,sculptor, muzician etc vei face sacrificii,vei sta nopti la rand in fata materialului,vei trudi la masa de lucru cu unicul gand ca vei reusi.Acesta este cazul romancierului Rebreanu care in complicitatea intunericului,in compania canii de cafea scria fara incetare pana cand romanul se inchega,pana cand opera crestea in acel "corp sferoid"in care inceputul se confunda cu sfarsitul.Totul este pus in slujba artei,efortul trecand in uitare in fata romanului terminat.Este tributul de sange,izolare,combustie interioara al artistului care se va putea bucura de reusita sa.
    Daca ramanem in domeniul literaturii,unul dintre poemele ce sustin ideea exprimata in citat este "Noapte de decemvrie"a poetului simbolist Alexandgeru Macedonski.Tanarul emir(metamorfoza creatorului) alege calea cea dreapta spre a ajunge la cetatea sfanta Meka.Acesta este idealul sau si nu precupeteste niciun efort pentru a-l indeplini.Nici pentru el nu sunt posibile scurtaturile,desi ar fi putut apuca pe care ocolita,umbrita,dar telul sau ar fi avut de suferit,iar ambele ziduri ale Mekai nu ar fi avut aceeasi stralucire odata ce ar fi abdicat de la idealul visat.Emirul prefera sa indure decat sa renunte la visul suprem ceea ce ii aduce moartea.
    "Privelistea mareata"devine destinul spre care aspiram,scurtatura catre acesta fiind ezitarea.Atunci cand ai un ideal urmeaza-l si atinge-l,indiferent ce eforturi ar presupune pentru ca la sfarsitul drumului sa stii sigur ca meritul succesului ti se cuvine.
    In acest moment tu esti dispus nu doar sa calatoresti pe caile intortocheate ale vietii tale ci si sa traiesti clipa de clipa si sa-ti aprinzi talpile pe caile anevoioase ce duc inspre idealul tau.Un adevarat ideal nu are nevoie de doua drumur ci doar de unul singur dar adevarat si sigur.Oricum doar acei oameni dornici de reusita si ambitiosi vor constata ca nu exista scurtaturi pentru privelisti marete!!!