Azi...

   Azi...sunt trista pentru ca am ajuns sa ma comport mai mult decat anormal...azi mi-am reamintit cum e sa fii un bebelus care invata sa mearga,cum e sa nu stii sa iti controlezi corpul...
Azi te-am mintit pentru prima data,azi am jucat teatru,azi am putut sa ma controlez in a-mi exterioriza toate sentimentele fata de tine..azi am uitat cum este sa savurez fiecare clipa cu cineva...
Azi mi-e frica sa nu raman asa pentru intotdeauna...azi mi-e dor de cineva si constat ca nu are de cine sa imi fie dor...dar totusi imi este...
Azi astept ceva si nu stiu exact ce si totusi stiu ca nu am de la cine sa primesc nimic...insa continui sa astept ceva...

   Azi sunt fericita pentru ca datorita tie nu ma comport obisnuit si monoton....azi mi-am reamintit cum e atunci cand nu mai poti sa iti controlezi corpul cand iti vezi persoana iubita,cum iubirea iti da avantul unui bebelus....
Azi te-am mintit pentru prima data doar ca sa nu te strivesc cu atata iubire,azi stiu ca sunt o buna actrita in a nu-mi arata sentimentele doar ca sa nu fie ranite din nou...azi am invatat sa numar secundele alaturi de tine,prea putin dar suficient....
Azi imi doresc sa raman asa pentru intotdeauna ... sa imi fie dor de tine...sa stiu ca nu am voie dar totusi sa incalc reguli..
Azi astept ceva de la tine nu o sa primesc nimic dar totusi astept ...
Azi am o intrebare ... stii ce simt????:) eu stiu azi........

Astept un ceva.....

     De ce exista atatea variante de inceput pentru toate si doar un singur sfarsit?Un inceput spune multe:speranta,entuziasm,naivitate....De  ce atata complexitate in doua cuvinte complet antitetice???De ce un inceput trebuie sa aiba mereu ca sfarsit un sfarsit??
    Nu inteleg de ce ma straduiesc sa iti vorbesc despre inceput,sfarsit cand stiu ca acestea sunt doar socuri ale mintii,tentative esuate de a te scoate de "acolo"...nu merita acum sa ma incurajez la gandul ca nu o sa mai am acel gand...sunt prea plina de tine...
    Sa iti spun acum ca ma doare ca nu ti-am putut oferi acea poveste de dragoste superficiala pe care ti-o doreai,pe cand tu imi oferise-si deja acea dragoste de poveste pe care si-o doreste orice naiva...???Nu iti spun pentru ca o stii deja...
    Acum nu ma mai imbucura nici macar  gandul ca dupa atat rau va  urma si un bine...nu mai cred in acel bine...in schimb ma intristeaza gandul ca unul singur este sfarsitul dupa nenumarate inceputuri; stiu si e trist...
    Sa te rog acum sa incercam sa creem un "noi"care asemenea unui copac rezista furtunilor,si nu cade la adierea usoara a vantului ca o frunza nu pot.Mi-ar fi greu sa iti accept un raspuns mincinos tipic si lipsit de tandrete.
     Acum am ajuns acolo unde sunt dirijata de un sentiment,am ajuns o amarata care isi are ca trista soarta dragostea...sunt manipulata de ceva ce nici macar nu poate sa ma atinga dar ma doboara, nu pot sa o vad dar e omniprezenta...Oare e prea mult??????