Si ne intalnim din nou in fata aceluiasi ecran pornind ca de obicei cu pasul pe loc si finalizand cu un "Pe mai incolo"? Cum poate fi posibil?
Imi amintesc ultimele tale cuvinte atunci cand ai plecat:"Nu pleca!!!" Dar nu am plecat ...incercam doar sa imi prind din urma umbra...sa o fac sa ma inteleaga ca nu eu sunt cea care a spus:"Adio!" ci tu ai fost cel care a spus:"bun venit!" dar ca de obicei nu mie...
Poate acum te astepti sa te fac sa iti fie dor de noi cand nu mai am un "tu",te astepti sa te urasc cand nu te mai iubesc, te astepti sa te las sa pleci cand de fapt nu ai venit... Te astepti la mult cand ai putin...
Da-mi voie sa deschid caietul nostru care e gol si doar da-mi voie sa scriu cate ceva ca sa il pot inchide singura....poate nu e gol dar nu mai vad ce scrie in el,nu mai vad ce ai scris si la fel cum el nu mai stie nici eu nu mai stiu! Sau poate nu am sa scriu nimic si am sa il las oglinda sufletelor noastre care odata unindu-se au scris ceva ce nici macar noi nu vom mai putea citi:un MARE nimic!:)
miercuri, 14 martie 2012
sâmbătă, 18 februarie 2012
Multumesc!
Nu pot sa stiu cand a inceput dar pot sa stiu ca nu se va sfarsi niciodata. Incepi printr-o strangere de mana si apoi printr-o imbratisare si continui cu fiecare zambet pe care ti-l provoaca in fiecare zi.
Exista in viata ta persoane pe care nu te saturi sa le tii in brate si le rasfeti pentru ca stii ca ele iti vor aduce soarele in toiul unei furtuni, ca te vei bucura cu ele de zapada chiar daca e vara, ca impreuna formati un 4 in 1 dintr-un pliculet.
Stiu si ca orice ar fi veti fi acolo sa plangeti, sa radeti, si sa formati ceva mai mult decat o familie.
Daca ar fi sa pot sa fac din iubirea mea pentru voi un burete cu care se pot sterge lacrimile si tristetea as face-o si as pleca lasandu-l ca testament in urma mea. As putea sa traiesc fara voi doar daca mi-ati promite ca veti folosi darul meu, altfel nu as putea sa va dau drumul vreodata.
Si daca ar fi sa pot sa exprim tot ce simt pentru voi intr-un cuvant cu siguranta acela va fi "MULTUMESC"! Va iubesc !
Exista in viata ta persoane pe care nu te saturi sa le tii in brate si le rasfeti pentru ca stii ca ele iti vor aduce soarele in toiul unei furtuni, ca te vei bucura cu ele de zapada chiar daca e vara, ca impreuna formati un 4 in 1 dintr-un pliculet.
Stiu si ca orice ar fi veti fi acolo sa plangeti, sa radeti, si sa formati ceva mai mult decat o familie.
Daca ar fi sa pot sa fac din iubirea mea pentru voi un burete cu care se pot sterge lacrimile si tristetea as face-o si as pleca lasandu-l ca testament in urma mea. As putea sa traiesc fara voi doar daca mi-ati promite ca veti folosi darul meu, altfel nu as putea sa va dau drumul vreodata.
Si daca ar fi sa pot sa exprim tot ce simt pentru voi intr-un cuvant cu siguranta acela va fi "MULTUMESC"! Va iubesc !
duminică, 27 noiembrie 2011
Visele devin realitate
E trecut de miezul noptii si dardaind in fata geamului din dormitor constat ca ceasca de cafea e goala.Stau cu capul lipit de geam si tresar din atipit...iar te visasem...
Stateai pe o banca si zambeai; ma uitam la tine dar nu ma vedeai deoarece privirea iti era atintita inspre ceva mult mai placut vazului tau; te strigasem dar nici macar nu ai clipit la auzul vocii mele..."Las capul in jos si plec!"...dar nimeni nu era acolo sa imi spuna "Stai!". Si am plecat pentru ca tineam la tine si nu doream sa iti izgonesc starea de liniste in care cazusesi...Faceam pasi repezi ca nu cumva sa te razgandesti si sa ma faci sa ma intorc din drum cu toate ca la fiecare secunda imi intorceam capul ca sa nu iti uit chipul.M-au napadit lacrimile,nu te mai vedeam si treptat tu imi ieseai din minte.Totul devenise precum o lectie invatata mecanic pe care o stiam doar daca imi spunea cineva inceputul insa nu imi mai folosea la nimic..nota era deja luata.Continuam sa te las in urma si sa plang in hohote precum o naiva la finalul unei drame...si stiam de ce..Plangeam pentru ca "a fost" nu pentru ca "s-a intamplat".
Stateai pe o banca si zambeai; ma uitam la tine dar nu ma vedeai deoarece privirea iti era atintita inspre ceva mult mai placut vazului tau; te strigasem dar nici macar nu ai clipit la auzul vocii mele..."Las capul in jos si plec!"...dar nimeni nu era acolo sa imi spuna "Stai!". Si am plecat pentru ca tineam la tine si nu doream sa iti izgonesc starea de liniste in care cazusesi...Faceam pasi repezi ca nu cumva sa te razgandesti si sa ma faci sa ma intorc din drum cu toate ca la fiecare secunda imi intorceam capul ca sa nu iti uit chipul.M-au napadit lacrimile,nu te mai vedeam si treptat tu imi ieseai din minte.Totul devenise precum o lectie invatata mecanic pe care o stiam doar daca imi spunea cineva inceputul insa nu imi mai folosea la nimic..nota era deja luata.Continuam sa te las in urma si sa plang in hohote precum o naiva la finalul unei drame...si stiam de ce..Plangeam pentru ca "a fost" nu pentru ca "s-a intamplat".
vineri, 16 septembrie 2011
EA
Pierduta in detalii,amanunte ilogice care au un subinteles jalnic.Retraiesc acel pateticism de a vorbi cu mine insami despre ce???....
Un basm are intotdeauna clasicul inceput de a fi fost odata???Un basm specific "mie" incepe cu urmatoarele: "chiar a fost"???
O marioneta vorbitoare,un orizont inchis,o floare ofilita,o rama fara tablou,o propozitie fara predicat: EA!!!
Spun multe prin aceste cuvinte si e greu sa vezi cum totul se naruie,cum de fapt soarele rasare doar la apus si invers...
Magia unei lume care se invarte in jurul meu???Nu...iluzia unei trairi sub farmecul vraji unei dimineti perfecte.Un stol de putregai care insa nu pleaca in tarile calde...O tirma de oameni in jurul careia se inconjoara...sau sunt inconjurati??
Eu sunt ca mine si tu la ffel...dar ea,poate ea sa fie ca ea???
Un basm are intotdeauna clasicul inceput de a fi fost odata???Un basm specific "mie" incepe cu urmatoarele: "chiar a fost"???
O marioneta vorbitoare,un orizont inchis,o floare ofilita,o rama fara tablou,o propozitie fara predicat: EA!!!
Spun multe prin aceste cuvinte si e greu sa vezi cum totul se naruie,cum de fapt soarele rasare doar la apus si invers...
Magia unei lume care se invarte in jurul meu???Nu...iluzia unei trairi sub farmecul vraji unei dimineti perfecte.Un stol de putregai care insa nu pleaca in tarile calde...O tirma de oameni in jurul careia se inconjoara...sau sunt inconjurati??
Eu sunt ca mine si tu la ffel...dar ea,poate ea sa fie ca ea???
marți, 3 mai 2011
Discurs -etapa nationala-07.05.2011
Am ales sa va vorbesc astazi despre speranta,realizari,cunoastere si recunoastere.Pentru aceasta am avut ca reper citatul:"Nu exista scurtaturi pentru privelisti marete".Ce reprezinta sintagma "privelisti marete"?Cu ce le asemanam pe acestea?Sunt,poate,idealurile noastre,visele,telurile,nazuintele pe care noi vrem sa le atingem,sa le cunoastem.
Ne intrebam adesea care este calea pe care ar trebui sa o urmam pentru ca,in final,sa devenim parte din "privelistea mareata" pe care ne-o proiectam.
Ne simtim pregatiti sa facem fata oricarui obstacol,ne pastram in suflet speranta unei reusite,dar exista momente cand implinirea unui ideal presupune,de asemenea si compromisuri,sau alte cai care nu duc inspre satisfactia totala.Ne apar in cale anumite "scurtaturi" care odata urmate pot duce la false reusite.
In fond,aceste presupuse "scurtaturi"nu sunt decat vulnerabilitatile,slabiciunile si temerile noastre care nu reprezinta altceva decat faptul ca,uneori,noi alegem calea cea mai usoara chiar daca acest lucru nu ne pune in valoare.
Iata cum omul trebuie sa aleaga drumul pe care doreste sa paseasca si sa puna in balanta lupta pentru idealuri realizate ca urmare a drumului lung,corect si scurtaturile neasteptate.Cred ca acesta este sensul care intareste ideea de a trai pentru un vis.
Atunci cand eu ca persoana lupt pentru ceea ce vreau privelistile marete sunt percepute ca o inaltare,iar scurtaturile redau o coborare,o subevaluare,o deiluzie a tot ceea ce inseamna a spera.
Pentru ca atunci cand viata este o continua lupta cu noi insine,pentru ca atunci cand scopul nostru este de a o trai,constient deprindem drumurile lungi sau scurte ale ei.Si pentru ca de cele mai multe ori alegem calea cea mai scurta,ori mai facila,trebuie ca macar sa ii stim scopul si destinatia.O cale lunga si grea nu este intotdeauna prima varianta,insa este cu siguranta mult mai aproape de succes,de atingerea acelui ideal al vietii noastre,acea maretie spre dorinta si totodata dorinta mareata.
Spre exemplu pentru creatorul de arta,indiferent la ce domeniu ne referim a urma un drum lung si asiduu este calea catre succes.Numai o opera supusa travaliului creator va putea ajunge intr-un final sa intruneasca aspiratiile receptorului.Niciodata,poate,drumul nu este destul de slefuit,suficient de apasator,indeajuns de solicitant pentru a duce inspre perfectiune.Pentru a te bucura de privelistea mareata scriitor,pictor,sculptor, muzician etc vei face sacrificii,vei sta nopti la rand in fata materialului,vei trudi la masa de lucru cu unicul gand ca vei reusi.Acesta este cazul romancierului Rebreanu care in complicitatea intunericului,in compania canii de cafea scria fara incetare pana cand romanul se inchega,pana cand opera crestea in acel "corp sferoid"in care inceputul se confunda cu sfarsitul.Totul este pus in slujba artei,efortul trecand in uitare in fata romanului terminat.Este tributul de sange,izolare,combustie interioara al artistului care se va putea bucura de reusita sa.
Daca ramanem in domeniul literaturii,unul dintre poemele ce sustin ideea exprimata in citat este "Noapte de decemvrie"a poetului simbolist Alexandgeru Macedonski.Tanarul emir(metamorfoza creatorului) alege calea cea dreapta spre a ajunge la cetatea sfanta Meka.Acesta este idealul sau si nu precupeteste niciun efort pentru a-l indeplini.Nici pentru el nu sunt posibile scurtaturile,desi ar fi putut apuca pe care ocolita,umbrita,dar telul sau ar fi avut de suferit,iar ambele ziduri ale Mekai nu ar fi avut aceeasi stralucire odata ce ar fi abdicat de la idealul visat.Emirul prefera sa indure decat sa renunte la visul suprem ceea ce ii aduce moartea.
"Privelistea mareata"devine destinul spre care aspiram,scurtatura catre acesta fiind ezitarea.Atunci cand ai un ideal urmeaza-l si atinge-l,indiferent ce eforturi ar presupune pentru ca la sfarsitul drumului sa stii sigur ca meritul succesului ti se cuvine.
In acest moment tu esti dispus nu doar sa calatoresti pe caile intortocheate ale vietii tale ci si sa traiesti clipa de clipa si sa-ti aprinzi talpile pe caile anevoioase ce duc inspre idealul tau.Un adevarat ideal nu are nevoie de doua drumur ci doar de unul singur dar adevarat si sigur.Oricum doar acei oameni dornici de reusita si ambitiosi vor constata ca nu exista scurtaturi pentru privelisti marete!!!
Ne intrebam adesea care este calea pe care ar trebui sa o urmam pentru ca,in final,sa devenim parte din "privelistea mareata" pe care ne-o proiectam.
Ne simtim pregatiti sa facem fata oricarui obstacol,ne pastram in suflet speranta unei reusite,dar exista momente cand implinirea unui ideal presupune,de asemenea si compromisuri,sau alte cai care nu duc inspre satisfactia totala.Ne apar in cale anumite "scurtaturi" care odata urmate pot duce la false reusite.
In fond,aceste presupuse "scurtaturi"nu sunt decat vulnerabilitatile,slabiciunile si temerile noastre care nu reprezinta altceva decat faptul ca,uneori,noi alegem calea cea mai usoara chiar daca acest lucru nu ne pune in valoare.
Iata cum omul trebuie sa aleaga drumul pe care doreste sa paseasca si sa puna in balanta lupta pentru idealuri realizate ca urmare a drumului lung,corect si scurtaturile neasteptate.Cred ca acesta este sensul care intareste ideea de a trai pentru un vis.
Atunci cand eu ca persoana lupt pentru ceea ce vreau privelistile marete sunt percepute ca o inaltare,iar scurtaturile redau o coborare,o subevaluare,o deiluzie a tot ceea ce inseamna a spera.
Pentru ca atunci cand viata este o continua lupta cu noi insine,pentru ca atunci cand scopul nostru este de a o trai,constient deprindem drumurile lungi sau scurte ale ei.Si pentru ca de cele mai multe ori alegem calea cea mai scurta,ori mai facila,trebuie ca macar sa ii stim scopul si destinatia.O cale lunga si grea nu este intotdeauna prima varianta,insa este cu siguranta mult mai aproape de succes,de atingerea acelui ideal al vietii noastre,acea maretie spre dorinta si totodata dorinta mareata.
Spre exemplu pentru creatorul de arta,indiferent la ce domeniu ne referim a urma un drum lung si asiduu este calea catre succes.Numai o opera supusa travaliului creator va putea ajunge intr-un final sa intruneasca aspiratiile receptorului.Niciodata,poate,drumul nu este destul de slefuit,suficient de apasator,indeajuns de solicitant pentru a duce inspre perfectiune.Pentru a te bucura de privelistea mareata scriitor,pictor,sculptor, muzician etc vei face sacrificii,vei sta nopti la rand in fata materialului,vei trudi la masa de lucru cu unicul gand ca vei reusi.Acesta este cazul romancierului Rebreanu care in complicitatea intunericului,in compania canii de cafea scria fara incetare pana cand romanul se inchega,pana cand opera crestea in acel "corp sferoid"in care inceputul se confunda cu sfarsitul.Totul este pus in slujba artei,efortul trecand in uitare in fata romanului terminat.Este tributul de sange,izolare,combustie interioara al artistului care se va putea bucura de reusita sa.
Daca ramanem in domeniul literaturii,unul dintre poemele ce sustin ideea exprimata in citat este "Noapte de decemvrie"a poetului simbolist Alexandgeru Macedonski.Tanarul emir(metamorfoza creatorului) alege calea cea dreapta spre a ajunge la cetatea sfanta Meka.Acesta este idealul sau si nu precupeteste niciun efort pentru a-l indeplini.Nici pentru el nu sunt posibile scurtaturile,desi ar fi putut apuca pe care ocolita,umbrita,dar telul sau ar fi avut de suferit,iar ambele ziduri ale Mekai nu ar fi avut aceeasi stralucire odata ce ar fi abdicat de la idealul visat.Emirul prefera sa indure decat sa renunte la visul suprem ceea ce ii aduce moartea.
"Privelistea mareata"devine destinul spre care aspiram,scurtatura catre acesta fiind ezitarea.Atunci cand ai un ideal urmeaza-l si atinge-l,indiferent ce eforturi ar presupune pentru ca la sfarsitul drumului sa stii sigur ca meritul succesului ti se cuvine.
In acest moment tu esti dispus nu doar sa calatoresti pe caile intortocheate ale vietii tale ci si sa traiesti clipa de clipa si sa-ti aprinzi talpile pe caile anevoioase ce duc inspre idealul tau.Un adevarat ideal nu are nevoie de doua drumur ci doar de unul singur dar adevarat si sigur.Oricum doar acei oameni dornici de reusita si ambitiosi vor constata ca nu exista scurtaturi pentru privelisti marete!!!
joi, 28 aprilie 2011
Ieri
Treiesc intr-un ieri uitat de mult,intr-un basm cu file de mult uzate,povesti de dragoste de mult uitate,miresme ale unor vremuri bune duse de vant..aidoma unor castele de nisip distruse de reflux...
Unde e acel ieri care imi aducea un zambet pe buze,lacrimi de fericire,momente de extaz,magia timpului oprit in loc??Nu mai exista;a trecut...a trecut acel ieri pentru care am avut mereu un loc aparte,un ieri care reprezenta un intreg trecut,o parte din ceva sau cineva,o amintire placuta,zambete,petele de culoare ale vietii mele,jocuri de trairi de care vesnic o sa imi aduc aminte...
Zilele trec si ieri e tot mai departe de mine,oare cat e de greu sa traiesti doar in speranta zilei ce a trecut???
Dar ieri a trecut si ramane un trecut si trebuie sa merg mai departe insa niciodata nu voi uita sa pastrez tot ce a trecut ca pe un "IERI"..
Chiar daca sunt doar simple amintiri vreau sa stii ca ele sunt acolo...si ca intotdeauna le voi pastra ca pe o comoara:)Iubesc un IERI:)!!!
Unde e acel ieri care imi aducea un zambet pe buze,lacrimi de fericire,momente de extaz,magia timpului oprit in loc??Nu mai exista;a trecut...a trecut acel ieri pentru care am avut mereu un loc aparte,un ieri care reprezenta un intreg trecut,o parte din ceva sau cineva,o amintire placuta,zambete,petele de culoare ale vietii mele,jocuri de trairi de care vesnic o sa imi aduc aminte...
Zilele trec si ieri e tot mai departe de mine,oare cat e de greu sa traiesti doar in speranta zilei ce a trecut???
Dar ieri a trecut si ramane un trecut si trebuie sa merg mai departe insa niciodata nu voi uita sa pastrez tot ce a trecut ca pe un "IERI"..
Chiar daca sunt doar simple amintiri vreau sa stii ca ele sunt acolo...si ca intotdeauna le voi pastra ca pe o comoara:)Iubesc un IERI:)!!!
marți, 15 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)