duminică, 27 noiembrie 2011

Visele devin realitate

E trecut de miezul noptii si dardaind in fata geamului din dormitor constat ca ceasca de cafea e goala.Stau cu capul lipit de geam si tresar din atipit...iar te visasem...
Stateai pe o banca si zambeai; ma uitam la tine dar nu ma vedeai deoarece privirea iti era atintita inspre ceva mult mai placut vazului tau; te strigasem dar nici macar nu ai clipit la auzul vocii mele..."Las capul in jos si plec!"...dar nimeni nu era acolo sa imi spuna "Stai!". Si am plecat pentru ca tineam la tine si nu doream sa iti izgonesc starea de liniste in care cazusesi...Faceam pasi repezi ca nu cumva sa te razgandesti si sa ma faci sa ma intorc din drum cu toate ca la fiecare secunda imi intorceam capul ca sa nu iti uit chipul.M-au napadit lacrimile,nu te mai vedeam si treptat tu imi ieseai din minte.Totul devenise precum o lectie invatata mecanic pe care o stiam doar daca imi spunea cineva inceputul insa nu imi mai folosea la nimic..nota era deja luata.Continuam sa te las in urma si sa plang in hohote precum o naiva la finalul unei drame...si stiam de ce..Plangeam pentru ca "a fost" nu pentru ca "s-a intamplat".

11 comentarii:

  1. When everything's ment to be broken, i just want you to know who i am.

    Smurfolove!
    (thanks you for "it happened")

    RăspundețiȘtergere
  2. 'Cause nothin' lasts forever
    And we both know hearts can change
    And it's hard to hold a candle
    In the cold November rain

    We've been through this such a long long time
    Just tryin' to kill the pain

    But lovers always come and lovers always go
    An no one's really sure who's lettin' go today
    Walking away

    RăspundețiȘtergere
  3. :) ma copilule,te iubesc cand scrii asa frumos:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Anonim, cu deosebit respect, dar ar fi frumos sa te semnezi cand faci declaratii atat de puternice, pentru ca intram in conflic de interese!!

      Ștergere
  4. Uneori ma intreb ce calitati trebuie sa aiba cel ce merita o lacrima? Sau ce-i o lacrima?...sa fie oare, regret? amintire?dorinta pierduta in neant?....eu merg pe amintire..o lacrima e amintirea cuiva...iar ea trebuie irosita doar cand amintirile dor, doar atunci vrem cu o dorinta acerba s-o dam afara...sa ne golim sufletul de ea...si cum nu putem sa o suflam precum o papadie..plangem...iar apoi zambim,usurati ca am scapat de amintirea ce ne impovara.
    iar atunci cand visele devin realitate, nu trebuie sa simti altceva decat bucurie, chiar si cand visul e un cosmar infernal care te terorizeaza, devenind realitate l-ai infruntat, realizand batalia tocmai dusa, iti confirmi existenta, deci faptul ca ai invins. fiecare vis devenit realitate e o biruinta!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dah draga dar atata timp cat visul este un lucru realizabil si totodata nu iti poate cauza mai multa nefericire decat neimplinirea lui.cateodata trebuie sa stim sa ne canalizam toate fortele inspre ceva, "un vis" care pe langa faptul ca ne aduce un zambet poate fi considerat intradevar o reusita si nu prelungirea unei amagiri, si extazul ascuns in spatele unei iluzii desarte.

      Ștergere
    2. ai dreptate...:)

      Ștergere